CR codex

26.01.04, 02:24
www.dovewings.3x.ro/ALEPPO.htm
Codexul Aleppo este un martor special valabil al traditiei textuale
Masoretice timpurii asociata cu invatatorul (Rabinul) Aaron Ben Asher, un
faimos grammatician si scrib al secolului X . El a fost scris in jurul anului
920 in Palestina, probabil in vecinatatea Tiberiadei, unde carturarii evrei
au dezvoltat sistemul vocalei punctand ceea ce urma sa devina sistemul
standard Masoretic al vocalelor.

Se crede ca Aaron Ben Asher insusi a scris punctele vocalelor si sistemul
marginal Masorah ( un sistem de comentarii referindu-se la ortografia si
formele cuvintelor particulare) in acest manuscris.

Acesta a primit numele de " Codexul Aleppo " deoarece pentru aproape 5 secole
a fost tinut in sinagoga din Aleppo, a Siriei de nord . Inainte de asta el a
fost in Cairo (Egipt) pentru un timp, unde a fost in aparenta utilizat ca
model de catre carturarul evreu medieval Maimondies. Codexul a fost utilizat
ca un model pentru punctarea paragrafarea si formarea textului corecta , dupa
cum declara Maimondienii :

"In aceste lucruri noi ne-am legat de codex, acum in Egipt, care contine cele
24 de carti ale Scripturii si care au fost in Ierusalim pentru cativa ani. A
fost utilizat ca text standard pentru corectarea cartilor. Toti s-au legat la
el, pentru ca el a fost corectat de Ben Asher insusi, care a lucrat
indeaproape la detaliile lui pentru mai multi ani si l-a corectat ori de cate
ori era copiat". ( Emanuel Tov, Textual Criticism of the Hebrew Biblie).



Pana la mijlocul secolului XX codexul a ramas in stare buna . A fost cea mai
veche copie cunoscuta a Bibliei Ebraice complete, si a fost recunoscuta
general ca fiind cel mai important manuscris Ebraic existent. Dar la momentul
respectiv manuscrisul nu era intr-un loc sigur. Aparitia nationalismului Arab
modern in prima parte a secolulu a condus la tulburari civile, si sinagogile
Evreiesti din Siria erau oarecum in pericol de violenta. Din nefericire
Rabinii sinagogii din Aleppo a ignorat rugamintile carturarilor de a muta
manuscrisul intr-un loc mai sigur decat sinagoga lor. Ba chiar mai rau, ei au
refuzat sa lase pe oricine sa fotografieze codexul, si au devenit
necooperanti cu carturarii bibliei care doreau sa il examineze. Se pare ca
motivele lor in aceasta au fost superstitioase : ei au ajuns sa creada ca
posesia lor exclusiva a manuscrisului il va face pe Dumnezeu sa protejeze
comunitatea Evreiasca din Aleppo de tot raul.



In anul 1948 sinagoga in care era tinut Codexul Aleppo a fost atacata si arsa
de catre cei ce faceau tulburare. Codexul a disparut, si Rabinii a lasat
lumea sa creada ca a fost distrus in foc. Timp de zece ani ei au incercat sa
ascunda faptul ca manuscrisul a fost salvat din foc, si ca ramas in posesia
lor. Secretul lor a fost facut cunoscut guvernului Israelian de informatorii
care au fost martori la salvarea manuscrisului, si o companie comuna de
presiuni si incercari de a-i convinge sa cedeze manuscrisul au fost
indreptate spre ei de catre guvernul Israelian, institutii scolare si
organizatii Evreiesti.

O scrisoare oficiala emisa in 1953 de catre seful separatistilor Rabinul
Ouziel i-a avertizat sa trimita manuscrisul prin mainile oficialilor
Israelieni. In final ei au renuntat la manuscris,sau mai degraba la doua
treimi din el. Nu a fost nici un bilant satisfacator a ceea ce s-a intamplat.
Doua treimi lipsa din manuscris, care include cea mai mare parte din
Pentateuh si alte cateva portiuni. S-a raportat ca sectiunile lipsa au fost
arse, dar aceasta este foarte indoielnic deoarece nici una din sectiunile
care au supravietuit nu prezinta nici un semn de deteriorare datorita
focului. O foaie lipsa a fost predata Librariei Nationale Evreiesti din
Ierusalim in decembrie 1982 de o familie de evrei care sau mutat din Aleppo
la Brocklin, U.S.A.

    • borebitsy Re: CR codex 26.01.04, 02:35
      216.239.37.104/search?
      q=cache:z7KgbDNrnEsJ:news.softpedia.com/news/1/2002/August/241.shtml+codexul&hl=
      en&ie=UTF-8

      O carte veche de 1.000 de ani, pastrata la Budapesta, rastoarna toate teoriile
      istorice despre cultura stramosilor nostri
      Dacii scriau de la dreapta la stanga, iar citirea se facea de jos in sus
      De la daci nu au ramas izvoare scrise. Prea putine se stiau despre locuitorii
      zonei carpato-dunarene, dupa retragerea romanilor. O carte veche de aproape
      1.000 de ani, pastrata la Budapesta, rastoarna teoriile istoricilor.
      Manuscrisul cuprinde primele documente scrise in aceasta perioada istorica. A
      fost scrisa cu caractere dacice, de la dreapta la stanga, si se citeste de jos
      si in sus. Vorbeste despre despre vlahi si regatul lor. Multi au incercat sa
      descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a
      tradus, in premiera, filele misteriosului manuscris.

      Daruita de un grof
      In 1982, a aflat dintr-o revista publicata in Ungaria de existenta in arhivele
      Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea ca e redactat intr-o limba
      necunoscuta. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca sa-i
      descifreze tainele. Manuscrisul se afla in Arhivele Academiei de Stiinte a
      Republicii Ungaria. E o carte legata in piele. A fost pastrata in localitatea
      Rohonczi pana in anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a daruit-o Academiei de
      Stiinte a Ungariei, in 1838. Nu se stie prin cate maini a trecut, de-a lungul
      secolelor.

      "Scriere secreta"
      Dupa Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, ii scria
      cercetatorului Otto Gyurk, in legatura cu Codexul: "Se gaseste in Arhivele
      Academiei de Stiinte a Ungariei o carte rara, Codexul Rohonczi. Acest Codex
      este scris cu o scriere secreta, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze pana
      acum. Si eu am incercat.

      Literele sunt asemanatoare scrierii grecesti. M-am gandit ca seamana si cu
      literele feniciene, apoi am incercat pe baza vechii scrieri unguresti, dar n-a
      mers. Toate incercarile le-am aruncat in foc". Dupa ce a studiat Codexul,
      cercetatorul Otto Gyurk a publicat, in 1970, o parte din observatiile sale intr-
      un articol, in care a incercat sa identifice acele semne din manuscris care ar
      putea semnifica cifre.

      Alfabet dacic cu 150 de caractere
      Viorica Enachiuc a descoperit ca textele Codexului au fost redactate in
      secolele XI si XII, intr-o limba latina vulgara (daco-romana), cu caractere
      mostenite de la daci. "Sunt semne care au apartinut alfabetului dacic, ce
      cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legaturile respective. Textele din
      Rohonczi au fost redactate in latina vulgara, dar intr-un alfabet dacic, in
      care dominante sunt stravechile semne utilizate de indo-europeni in epoca
      bronzului", spune aceasta.

      Solii si cantece ale vlahilor
      Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 randuri. In text sunt
      intercalate miniaturi cu scene laice si religioase. E scris cu cerneala violet.
      Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cantece si rugaciuni, care include 86
      de miniaturi. Consemneaza infiintarea statului centralizat blak (vlah), sub
      conducerea domnitorului Vlad, intre anii 1064 si 1101. "Sunt informatii despre
      organizarea administrativa si militara a tarii ce se numea Dacia. Avea hotarele
      de la Tisa la Nistru si mare, de la Dunare spre nord pana la izvoarele
      Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula
      Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc.

      "Juramantul tinerilor blaki"
      Codexul contine si versurile unui cantec de lupta, numit "Juramantul tinerilor
      blaki", care a fost tradus in felul urmator: "O viata, taciunele Sarpelui,
      puternic veghetor,/ Inselator, sa nu primesti a te uni/ Cu prorocirile
      Sarpelui, anuale, pentru ca lovit/ Vei fi/ Cantecul cetatii aud indelung/
      Mergeti vioi, jurati pe caciula, pe puternica caciula!/ Sa juri cu maturitate
      si cu convingere!/ Sa fiu tie putere vie, traiesc, in lupta sa fiu!/ Alesul
      juramant pretuieste soimul tau, mergi cu juramant puternic!"

      Membra UNESCO
      Viorica Enachiuc e absolventa a Facultatii de Filologie, sectia Romana-Istorie,
      din cadrul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi, promotia 1963.
      Lucrarea de licenta si-a luat-o in arheologie. E membra UNESCO din 1983. Multi
      ani a condus santiere arheologice in Oltenia, Muntenia si Moldova. A cercetat
      scrierile vechi din neoliticul mijlociu si epoca dacica. Si-a prezentat
      lucrarile la conferinte in tara si in strainatate: Austria, Franta, Germania,
      Italia, Israel. Burse de studiu a primit in Italia, pe probleme de arheologie,
      si in Danemarca, unde a studiat scrierea runica.
    • borebitsy Innerelatedcodexy 26.01.04, 02:38
      Simbolurile mai frecvent folosite in
      Biblia Hebraica Stuttgartensia

      Simboluri cu grafie specială
      Pentateuhul Samaritean (probabil sec. II i.Cr.)***
      Editia rabinică a lui Bomberg si ben Hayyim (Venetia, 1524/5)**
      Fragmente ebraice din gheniza din Cairo (cele mai timpurii provin din sec. V
      i.Cr.)**
      Versiuni copte (sec. V d.Cr.)*
      Latina veche (sec. II d.Cr.) - traducerea lui Tertullian din Septuaginta*
      Textul masoretic (reconstruit)
      Manuscrisele de la Qumran (cele mai timpurii fragmente provin din sec. I d.Cr.)
      ***
      Septuaginta (sec. II i.Cr.)***
      Siriaca (sec. V d.Cr.)**
      Targumuri (sec. III-IV d.Cr.)**
      Versiunea arabică (sec. X)**
      Versiunea etiopiană (sec. IV i.Cr.)***
      Vulgata (sec. IV d.Cr.) - traducerea în latină a lui Ieronim autorizată de
      BRC***
      Simboluri cu grafie grecească
      Versiunea grecească a lui Aquila (sec. I-II d.Cr.)**
      Versiunea grecească a lui Origen (sec. III d.Cr.)**
      Versiunea grecească a lui Theodotion (sec. II d.Cr.)**
      Textul ebraic al lui Origen
      Versiunea grecească a lui Symmachus (sec. II d.Cr.) - fragmentar*
      Simboluri cu grafie latinească
      Codexul Alexandrinus (sec. V d.Cr.). Lipseste 1Sam 12:17-14:9, Ps 49:20-
      79:11*** [1]
      Versiunea armeană (sec. V d.Cr.) - traducere bazată pe Pesita**
      Codex Vaticanus (sec. IV d.Cr.) - VT complet cu exceptia Gen 1-46:28 si Ps.
      105:27-137:6 care au fost adăugate în sec. XV***
      Codexul profetic de la Cairo (895 d.Cr.)****
      Vechiul Testament, editia lui Ginsgurg, 4 vols. (1908-1926) cu manuscrise
      provenind din sec. XIII d.Cr.**
      Codexul de la Leningrad (1008 d.Cr.)****
      Codex Sinaiticus (sec. IV d.Cr.) lacunar**
      [1]Tot cu aceeasi literă este marcat si manuscrisul mai recent descoperit,
      Codex din Aleppo (925 AD), care nu apare în BHS si căruia îi lipseste Tora.****

      216.239.37.104/search?
      q=cache:y24JERros64J:www.geocities.com/biblioteca_logos/simboluri.html+codexul&h
      l=en&ie=UTF-8
    • borebitsy Re: CR codex 26.01.04, 02:49
      Cu alte cuvinte: în percepţia modernă pe care o împărtăşim cu toţii - scrisul
      este însemnul civilizaţiei. Asta nu înseamnă, pe de altă parte că nu poate
      exista civilizaţie în afara scrisului. Pînă la acest moment au fost descoperite
      destul de puţine mostre de scriere antică dacă. De obicei e cazul unor scrieri
      într-un alfabet cu litere latine şi greceşti. Unii dacologi mai zeloşi îndeamnă
      chiar să credem că e posibil ca dacii să fi participat la procesul de elaborare
      al acestor alfabete într-o nu mai mică măsură decît celelalte popoare.

      Revenind, în final, la subiectul dispariţiei Daciei şi apariţiei subite a
      poporului român la o mare diferenţă de timp:

      Codexul Rohonczi *** (avînd acest nume după localitatea în care a fost găsit)
      vorbeşte despre o Dacie cuprinsă între Tisa-Nistru-Marea Neagră pe de o parte
      şi între Dunăre şi izvoarele Nistrului pe de alta şi condusă de un domnitor
      Vlad, toate acestea între anii 1064-1101.

      Cred că este cazul să ne întrebăm de ce nu cunoaştem că 900 de ani în urmă (sau
      poate mai puţin!) exista o Dacie în hotarele actualelor regiuni româneşti, care
      ulterior s-a (a fost ?) dispersat(ă) şi divizat(ă) în stătuleţe.


      --------------------------------------------------------------------------------

      subsol:
      * O altă ipoteză a provenienţei termenului Moldova (alta decît cea a
      descălecătorului Dragoş şi a căţeluşei sale Molda) este următoarea: provenit
      din combinarea a două cuvinte: molt (mult),"t" dispărînd prin scindare şi dava
      (cetate, în dacă), Moldava (Moldova) ar însemna "ţinutul cu multe cetăţi".

      ***Codexul Rohonczi - document (probabil sud-est european) medieval, legat cu
      piele, care conţine 448 de file cu dimensiunile 10x12 cm, scrise cu un alfabet
      necunoscut, care utilizează peste 150 de semne, unele aflate în uz la timpul
      scrierii Codexului, altele mult mai vechi.

      Documentul se pastrează la Biblioteca Academiei Ungare la cota A 1. 173/II şi a
      fost descoperit în biblioteca grofului Batthyany Gusztav, dăruită în anul 1838
      Academiei de Ştiinte a Ungariei.

      Cel mai recent studiu asupra codexului e oferit de cercetătorul român Viorica
      Enăchiuc sub forma unui volum intitulat după numele codexului. În urma analizei
      arhitecturii şi a semnelor grafice folosite pentru scriere, D-na Enăchiuc
      susţine că documentul ar fi de origine medievala româneasca, şi "mai repede
      moldovenească, judecînd după biserica de pe fila 170".

      Asemănarea uluitoare a multor semne folosite de autorul Codexului Rohonczi cu
      cele folosite de daci şi chiar de puratătorii culturii Carla-Mare (aprox. 1500
      BC), localizată pe Dunăre, în jurul Porţilor de Fier, dă multe şanse de succes
      ipotezei daco-vlahe a D-nei Enăchiuc. Comentarii şi detalii asupra codexului,
      precum şi imagini cu filele acestuia pot fi găsite pe Internet la url-ul:
      www.dr-savescu.com/codex/ .


      Ostatnią stronę tu ciągleuważają zapierwszą. Czy totak trudno odwrócić ksiązkę
      na początek? smile

      216.239.37.104/search?
      q=cache:v6QFDMRbr98J:www.yam.ro/articles/2002/octombrie/01/1.html+codexul&hl=en&
      ie=UTF-8
      • borebitsy Re: CR codex Pisany jako rochonczi przez CH 26.01.04, 03:27
        CODEX ROCHONCZI




        Thu, 27 Feb 2003 21:45:30 +0200

        Nu sunt un expert in materie, dar as vrea sa studiez minaturile respective. Am
        vazut ca datarea hartiei este 1530-1540, in vremea domniei lui Petru Rares. Eu
        sunt cantaret bisericesc intr-o ctitorie a voievodului amintit, mai exact in
        Biserica Sf. Dumitru - Suceava, lacas construit intre 30 august 1534 si 10
        august 1535. Repet ca sunt novice, dar vazand miniaturile am ramas impresionat
        de mesajul lor pe care eu il consider crestin, un fel de Biblie in imagini si
        in acelasi timp un letopiset, o tratare istorica a unor evenimente religioase
        ce au avut loc in vremea respectiva. Interesant de stiut ca in biserica in care
        slujesc se afla mai multe morminte, printre care si cel al fiului Domnitorului
        Petru Rares, Bogdan.

        Evidente sunt barbile purtate de personajele care fac obiectul celor insemnate;
        apoi acele asa-numite potire de care se vorbeste seamana mai degraba cu
        sfestocul(busuiocul) folosit de arhierei la sfintirile locasurilor de cult(si
        nu numai). Nu trebuie uitat nici faptul ca semiluna si soarele sunt nu numai
        semne zodiacale, ele apar inclusiv in pisanii si chiar in unele reprezentari
        iconografice. Lotusul seamana destul de bine cu Arborele lui Iesei(pictat
        indeobste pe peretii bisericilor vechi). Eu cred ca exista anumite conexiuni
        intre practicile religioase vechi de la noi si aceste miniaturi. Ar trebui
        studiate obiceiurile locurilor, si ale crestinilor in general, de la acea
        vreme , in paralel cu Codex-ul.

        Mie personal, miniatura de la 187a imi sugereaza mai degraba pamantul, drumul
        aparent al astrelor pe cer si Golgota cu cele trei cruci, din care cea centrala
        este singura sfintita, ingerii binecuvantand jertfa lui Hristos(Care nu mai
        este reprezentat).

        De remarcat inscrisurile din dreptul capetelor personajelor centrale,
        inscrisuri care se fac asemeni celor din iconografia ortodoxa. Motivul soarelui
        cu chip de om este inspirat din citate biblice unde Hristos este
        numit "rasaritul cel de sus", "soarele cel mai inainte de soare", "soarele
        dreptatii" etc. Asadar, la pagina 167 poate fi vorba de jertfa muceniceasca a
        unui crestin, jertfa binecuvantata atat de inger cat si de Cel ce l-a trimis.
        Regele de la pagina 133a poate fi ctitorul bisericii inscrise acolo, adica
        tocmai domnitorul care este miruit(uns) sa domneasca peste tara sa, sau chiar
        un arhiereu ce primeste a fi sfintit si miruit in scaunul pastoresc.

        Multumesc pt. rabdare, voi reveni. Subiectul ma intereseaza foarte mult. Repet
        rugamintea mea de a ma informa asupra posibilitatii de a studia aceste
        miniaturi. Multumesc anticipat!

        Cu stima si respect,

        BALTARU CATALIN ROMEO.



        Thu, 13 Feb 2003 05:04:13 +0200

        Buna, sunt student la Universitatea Transilvania Brasov si intrand pe site-ul
        dumneavoastra, am putut observa o foarte mare similitudine a Codexului Rohonczi
        si Noul Testament. Este destul de evident cred eu ca acesta scriere nu poate
        fii mai veche de anul 30 era noastra. Pictograma de la pagina 21 reprezinta
        clar venirea celor 3 magi in ieslea in care s-a nascut Isus, indrumati dupa cum
        se vede de steaua cea mare cu insemnul cruci. La pagina 26 se poate observa
        clar rastignirea lui Isus Hristos si de asemene se poate face prima referire
        asupra alfabetului prin aparitia initialelor deasupra crucii care sunt bine
        cunoscute in inteaga lume: INRI, astfel avem primele litere ale acestui alfabet
        necunoscut, asta in opinia mea ca necunoscator.

        Vice-president of Euroavia Brasov, Mihai Alexandru-Dan

        216.239.39.104/search?
        q=cache:6bB5YNIf2JQJ:www.iatp.md/dava/Dava7/codex/codex.html+codex+rochonczi&hl=
        en&ie=UTF-8
        • borebitsy Rochoncziforum 26.01.04, 03:29



          NEW!!


          "..dar avem si stramosi pe cari ii tratam ca pe niste copii vitregi.."
          LUCIAN BLAGA


          --------------------------------------------------------------------------------

          Lucian Blaga: Revolta fondului nostru nelatin



          Studii




          Ilie Borziac (Chisinau): Harta paleolitica a Europei
          Nicolae Sirius (Japonia): Tne Ontological Language and Numerology
          Andrei Vartic (Chisinau): Consideratii tipice despre inceputul netipic al lui
          HSS
          Tamara Macovei (Chisinau): Cromatica cucuteniana

          Codex Rochonczi Forum



          Rapoarte arheologice in actualitate




          Cornelia-Magda Mantu-Lazarovici & , (Iasi) Ruginoasa, 2001
          V. Cavruc, D. Buzea, G. Lazarovici &:, (Cluj), Soimeni, 2001
          Adriana Rusu, Eugen Pescaru, (Deva): Dealul uriesilor de la Geogiu
          Ioan Glodariu &, (Cluj) : Sarmizegetusa 2001



          Carti noi




          Dan Waniek (Franta): Persistenta si raspindirea etimologiilor pelasgige
          Mircea Tamas (Canada): Capul de lup
          Virgiliu Oghina (Romania): De la preistorie la istorie(cuvint introductiv)



          E-mail-uri de exceptie




          Alex Meoller (Germania): Consideratii privind urmatorul lucru
          Adrian Pora (Canada): Am inceput sa sufar de "sindromul amestecarii limbilor"
          Dan Waniek (Franta): Zal- (am aflat azi si eu in fine) in etrusca inseamna DOI
          Liviu Amzulato (Suedia): Exista un loc unde MO apare cu sens hieratic



          Neoliticul Carpato-Dunarean aproape de noi




          Gheorghe Tiganele (Bucuresti): Dunarea mai spala urmele unei stravechi asezari
          Georgeta Petrovici (Bucuresti): Descoperiri magice la situl arheologic
          216.239.39.104/search?
          q=cache:9ON3IKc1iVoJ:www.iatp.md/dava/Dava7/dava7.html+codex+rochonczi&hl=en&ie=
          UTF-8
    • borebitsy CR w towarzystwie 26.01.04, 02:52
      COdicOLOGIE*



      I. CODEXURI






      AMEISENOWA, ZOFIA. Kodex Baltazara Behema Napisala Zofia Ameisenowa. (Codexul
      lui Baltazar Behem). Warszawa; Auriga 1961, 48 f. + 32 f., pl.

      BANDINI, ANGELO, MARIA. Catalogus codivum manuscriptorum Bibliothecae Medicea
      Laurentianae. Accedunt Supplementa tria ab E. Rostagno et N. Festa congesta,
      menon Additamentum ex inventariis Bibliothecae Laurentianae depromptum.
      Accuravit Fridolf Kudlien. [Florentuae] 1764 - 1770.

      BARTONIEK, EMMA. Codices manuscripti latini. vol. I. Budapestini, Sumtibus
      Musei Nationalis Hungarici, 1940, XVII + 528 p.

      Bibliorum Codex sacer et authenticus Testamenti utriusane Veteris et Nox
      exebraes & graeca veritate... fidelissime translatus in linguam latinam: (D.
      Sanctes pagnimus Lucensis). Francofurdi, 1591, 2f. + 981 foi (+ 10)f.

      Bibliorum Codex Sinaiticus Petropolitamus vol. I IV. Editit Constantinus
      Fichendorf Petropoli. 1862.

      Bibliotheca Cassinensis seu Codicum Manuscriptorum qui in tabulario Casinensi
      Asseevantur series; cura et studio Monachrum Ordinis. S. Benedicti Abbatia
      Montis Casini Tomus I - IV, 1873 - 1894, 5 vol.

      Codex Apocryphus Novi Testamenti, Cellectus Castigatis. Testimonusqque Censuris
      & Animad - verisienibus illustratus a Johanne Alberto Fabricio. Editio secundo,
      Hambrughi, 1719, 7f + 97 p.

      Codex Apocryphus Testamenti. Elibris et manuscriptis, maxim gallicanis,
      geomanicis et italicis colectus... Opera studie Ioannis Carlli Thile. Tomus. I.
      Lipsiae, 1832, I, vol.

      Codex Argenteus sive Sacrerum Evangeliorum versionis Gothicae fragmenta quae
      iterum recognita admnetationisbusqque instructa pelineas singulas ad fidem
      codicis additis fragmentis Evangelicis Codicum Ambrosianerum et tabula lapide
      expressa Edidit Andreas Uppstrom Upsaliae, 1854, 100 p. + XII pl.

      Codex Agenteus Upsaliensis. Jussu Senatus Universtiatis phitotipicae editus.
      Upsalinae. Typis expressit officena Almqqist & Wiksell; Malmogiae: 1927, 125 p.
      + 374 p. duble facs. + 30 f. fasc.

      Codex Cumanicus Bibliothecae ad Templum Divi Marci Venetiaarum primum, ex
      integro editit, Prologomenis metis et compluribus glosarii instruxit comes Geza
      Kunn. Budapest Scient, Academis, 1880 20 p.

      Codex Cumanicus. Edited by G. Kuun With the prolegomena to the Codex Cumanicus
      by Louis Ligetti. Budapest, 1981; 54 + CXXXIV + 396 + If. Portret.

      Codex Cumanicus bibliotecae ad templum divi Marci Venetiarum. Primum exyintegro
      adidit Comes Geza Kunn + Additamentorum ad Codicem Cumanicum nevam
      seriem... /Tomus I - II/, Budapestini, Editie Scient, Academiae Hug. 1880 -
      1883 2 vol. /I.F. CXXXIV + 395 p. I, 40 p. II.

      Codex Az Altenbergerféle codex Nagy - Szebeni Késiratanak szovegkinematasa
      Kiadja Dr. Linder Hustar. - Der Cedex Altenberger Textabruck der Harmanstdter
      Handschrift Haransgegeben von Dr. Gustav Lindner. Kolozsvaru (Klausenburg) 1885
      XII + 300 - 304 p. + 2 facs.

      Codex Dilpomaticus et epistolarius Regni Bohemiae. Candidit Gustavus Friedren,
      Praga Academico Scientiarum Bohemo Slovenicae, 1962, 4 tom.

      Codex Dilpomaticus et epistolarius regni Bohemiae Candidit Gustavus Friedrich.
      Tom. 4 Fasciculus alter inde ABA, M.C.C.X.L.I usque ad A MCCLIII (Indices
      exempla scripturae sigilla concordantias continens). Ediderunt Jinduch Sebánec
      et Sása Duskova, Pragae, Sumotibus Academiae Scientianem Bohemo - Slovenicae,
      1965, 202 p. + 22 il.

      Codex Dilpomaticus Regni Croatiae, Dalmatiae et Slovoniae. [Ab anno 503 - usque
      ad annum 1200]. Diplomaticki zboenik Kralievine Hrvatske s Dalmacijom i
      Slavonijom izdake Kukkuljevik Sakcinski. Dio I. II. U Zagrebu, 1874 - 1875,
      XXIII + 136 p (I); XXXVI + 279 (-281) p. (II).

      Codex Dilpomaticus Regni Croatiae, Dalmatiae et Slovoniae... Collegit et
      digessit T Smiciklas et Marko Kostrenéic vol. II - X, XII - XV, 1904 - 1934, XI
      vol.

      Codex Dilpomaticus Hungaricus andegavensis. Anjoukori okmányár zerkesztette
      Nagy Imre. Elsökötet /negydh kötet/, Budapest A.M. 1877 - 1884, 4 vol.

      Codex Dilpomaticus Arpanus. Arpádkori oklevelek 1095 - 1301. Az erederick utan
      teszi ifjabb kubinyi Ferenez Pest. f.e., 1867, XL + 197 p. + 4 pl.

      Codex Dilpomaticus partium Regno Hungariae adnexarum. Magyarorszag
      mellektartományinak oklevéltára. Szerkesztettée Thalloczy Lajos... I - IV,
      Budapest, 1903 - 1915, 4 vol.

      Codex Dilpomaticus Lihuaniae e codicibus manuscriptis, in Archive Secreta
      Regiomontane asserbatis, edidit Eduardus Raczynski. Kodex Dyplo matyezny litioy
      Vratislaviae, 1845, XV + 391 f.

      Codex Dilpomaticus et epistolaris Moraviae. Studio et opera Antonii Boczek...
      Tomus primus / I - VII / Olomucii, typ. Aloysii Skarnirsl, 1836, 7 vol.

      Codex Dilpomaticus Majoris Poloniae collectus a Casimiro Kokzynski, Edidit
      Eduardus Raczynski. Posmaniae, f.e. 1840. XXII + 273 p + 20 pl.

      Codex Dilpomaticus Wielhiej Polski - Posmaniae, 1840, XXII + 273 p.

      Codex Dilpomaticus Silensiae. Herausgeben von Vereine fur Geschichte und
      Alterthum Schle 5 iens. Band I - IX. Breslan Joseph Max 1857 - 1870, 5 vol.

      Codex Dilpomaticus Majoris Poloniae Documenta, et iam Typis descripta, et adhue
      inedita complectens, a nnum 1400 attingentia... Tommus II - IV. [Kodeks
      dyplomatyczny Wielkopolski...] Poznanic: Sumptibus Bibliothecae Kornicensis,
      1878 - 1881 - 3 vol.

      Codex Dilpomaticus Poloniae quo continentur Privilegio Regum Poloniae Maguarum
      Ducum Litvaniae, Bullae Pontificum, ab antiqissimis inde temporibususque ad
      anum 1505. Editud Studio et opera Leronis Rzyszeseweki et Muezowski: Varşoviae,
      1847 - 1858.

      Codex Dilpomaticus Regni Poloniae et Magni Ducatus Lituaniae in qua pacta
      foedera tractus pacis... aliaque omnis generis publica nomine actorum, et
      gestorum. Tomus I Vilnae: Ex: Typographia Regina et Reipublicae, Collegii...
      Scholarum Piarum, 1758, [17] f + 623 [-652] p + If pl. I.

      Codex Dilpomaticus Regni Poloniae et Magni Ducatus Lituaniae in qua pacta
      foedera tractus pacis... necnon conventiones, pactiones, concordata
      transactiones... pacta etiem matrimonialia et dotalia li terar item reversales
      concessionum, libertatis immuniratis. Tomus V. Vilanae, MDCCLIX /1759/ 15 f. +
      522 p + 5 f.

      Codex Dilpomaticus Regni Poloniae et Magni Ducatus Lituaniae in qua pacta
      foedera... eliaque... monumenta nunc primum ex archivis publicis eruta ac in
      lucem protracta exhibentur. Vilnae 1758, 7 f. + 624 p. + 14 f.

      Codex Dilpomaticus et epistolaris Slovaciae Tomus I. Inde ac a DCCCV usque ad a
      MCCXXXV. Ad edndum paepar vit Richard Marsima. Bratislava vae: Sumptibus
      Academiae Scientiarum, Slovacae, 1971, XLVIII + 472 p. + 13 f. fasc.

      Codex Dilpomaticus patrius. Tomus I - IV. Studiem et opera Emerici Nagi,
      Joannis Paur, Caroli Ráth et Desiderii Vechely. Jaurini, typis - Victors
      Sauevein, 1865 - 1867, 4 vol.

      Codex Dilpomaticus Tinecensis. Kodex Dyplomatyczny Tyniecki Wydany Staraniem i
      nacadem zakadu narodewego jmienia assolinskich. Czsesc. I. XIII i XIV, wick
      LiOW, 1871, VI + 199 p. I.

      Codex Evanghelicorum utriusque confessionis in Hungaria et Transilvania
      diplomaticus publici juris fecit Andreas Fabo, vol. I, Prestini, 1869, XVI +
      329 p.

      Codex Fejérvŕry - Mayer. Eine altmexikanische Bilder - handschirift der Free.
      Publie Muscurus in Liverpool Erlantertvon Dr. Eduard Seler. Berlin, 1901; VI +
      230 p. cu il.

      Codex Ilustinianus. Recensuit Paulus Krneger. Berolini: Apud Weidmannos, 1877,
      I vol. LXXX + II 02 + 84 p.

      Codex Laureshamensis. Bearbeitet und neu herausgegeben von Karl Glockener Band
      I - III. 1929 - 1936 [Darmastadt, 1963] 3 vol.

      Codex Gehes Codex der bezeuchnungen von Arzneimitteln Kosmetischen Präparaten
      und wichtigen tecnischen Präparaten mit Kurzen Benurkknegen über
      Zusammensetzung Anwedung und Dosierung, 1910, 2 f. + 392 p.

      Codex Nütrianski Kodex Nütriensis [Na vydanie pripavili Ph. Dr. Julius Sopko i
      C Sc a Ph. Dr. Julius Valach] Matica alovenscá, 1987, 32 - p
      • borebitsy Re: CR w towarzystwie 26.01.04, 02:56
        www.unibuc.ro/eBooks/istorie/arhivistica/index.htm
        II. CATALOAGE DE CODEXURI






        BARTOS, F. M. Catalogus codicum manuscriptorum Musaei Nationalius Pragenis.
        Svazec I - II. f. + 330 p. (I) 424 p. II.

        A Catalogue of Cannon and Roman Law, Manuscripts in the Vatican Library.
        Compiled... under the direction of Stehepan Kutner... and Reinhard Elze vol. I
        Codices Vaticani 54 I - 2299. Cittadel Vaticano. Biblioteca Vatican, 1989,
        XXXIII + 334 p. (I).

        Czimjegyzéke A Budapesti M. Kir. Egyeteny Kömyatár Codexcinek Czimjegykéke
        (Catalogul codexurilor din Biblioteca universitară regală maghiară), Budapest:
        Nyomatatt a Magyar Királyi Egetim Nyomadájában, 1881, VII + 156 p.

        Catalogus codicum Bibliothecae Univertsitatis R. Scientiarum Budapestien sis.
        Budapestini, 1881, VIII + 156 p.

        Codici Panaciatichiani della R. Biblioteca Nazionale Centrale di Firenzel
        Catalogo vol. 1 - 3 Roma 1887 - 1891, facs. 3.

        DOKOUPIL, VLADISLAV. [Catalogus codicum manuscriptorum Bibliothecae Monastiru
        Eremitorum] S. Augustini vetero Brunae. [v. Proze], 1957, 142 [-144] p. + 4 f.
        pl. + erata.

        JAZOZEWSKI, KONSTANTY. K. Catalogus manuscriptorum codicum medii aevi
        latinorium sigua 180 - 260 comprehendens. Wratislaviae. 1882, 545 p. + erata.

        KETRZYNSKI, WOJCIECH. Catalogus codicum manuscriptorum Bibliotecae Ossolinianea
        Leopoliensis. Kazalog recopisow Biblioteki Zazladu Nar. Im. Ossolinskich. Wydal
        Dr. Vojchiech Ketrzynschi. Tom I - III - Loow: Nackaden Zazladu Nar. Im.
        Ossolinskich, 1881, 1888m 3 vol.

        MAIER (P. GABRIEL). Catalogus codicum manuscriptum qui in biblioteca servantur.
        Tom. I. Lipsiae, p. 899, 1 vol.

        Opisanie greceskih rukopisej mon Sv. Ekaterin na Sinae... pod redakciej i s
        dopolnenijani V. N. Benesevica. Tom I - III - vyp. Catalogus codicem
        manuscriptorum graecorn qui in mon. St. Catharinae in Monte sina asservantur...
        edidit V. N. Benesevic Tom, I - III, pars. I, 2 vol. S. Petersburg, 1911 -
        1917, XXVIII + 644 p. 1, + 355 p. (III).

        www.unibuc.ro/eBooks/istorie/arhivistica/39cataloageII.htm
        III. EDIŢII DE CODEXURI. DESPRE CODICOLOGIE






        BOGDAN, DAMIAN P. Despre codicologie (I). În: RA, 1966, nr. 1, p. 63 - 90;
        (II), ibidem, nr. 2, p. 49 - 66.

        BUCHENTAL, HUGO, Codex parisimus Graecus 139 Dissertation, Hamburg, 1933, 1 f.
        + 63 (-65) p.

        CONOVICI MARIANA. ,,Ex dono… Constantin I. Karadja, ms. aflat în colecţia
        Bibliotecii Facultăţii de Istorie din Bucureşti. În: ,,Caietul seminarului
        special de ştiinţe auxiliare ale istoriei…, II, Bucureşti, 1990, p. 11 - 12 şi
        faxs.

        CONSTANTINESCU, RADU, Codicele Altenberger. Bucureşti, Ed. Meridiane, 1988, 6
        p. + 33 f. pl. + erata mss.

        CSPODI, CSABA. A budai Királyi Palatabau 1686 - Ban Kodexek és nyomto ko nyvek.
        (Codices and Printed Books Found in the Royal Palace of Buda, 1868), Budapesta,
        1984, 113 p. Cu facs.

        Codicele Voroneţean. Ed. critică, Studiu filologic şi lingvistic de Mariana
        Costinescu, Bucureşti, Editura Minerva, 1981, 488 p. + /43/ f. facs.

        DAIN ALPHONSE, Les manuscrits, Paris, 1949.

        DRĂGANU, NICOLAE. Două manuscripte vechi: Codicele Toderescu şi Codicele
        Martian. Bucureşti, Socec şi Sfetea... 1914, 247 + 6 p. I.

        DUMITRIU - SNAGOV, ION. Ţările Române în sec. al XIV-lea (Codicele latin de la
        Paris 7239 Paulus Sanctinus Ducensis). Tratat despre arta militară şi maşinile
        de război - text latin - Codex Latinus Parisinus, 7239, Bucureşti, Cartea
        Românească, 1979, 766 p. + g. gravură.

        FLAVI, Z(OLTAN); L. MEZEL. Codex Albensis, Ein Atiphonav and dem 12 Budapest,
        1963, 175 [-177] p. + 161 p. facs.

        FRAHCISCI, PETRARCAE VERGILIANUS. Codex an Publii Moronis. Mediolani: În
        Aedibus Hoeplianis, 1930, [5] + 269 f. + 1 f. pl.

        FRIEDRICH, GUSTAVUS, Codex diplomaticus et epistolarius regni bohemiae.
        Condidit Gustavus Friedrich, Tomus III - IV, Pragae 1962, 2 vol.

        GALARZA, IOAQUIM, Codex de Zempoala, Techialoyam E 705, manuscrit
        pictographique de Zempoala (Hidalgo, Mexique) Thčse... (Lib), 1982, 503 p. - cu
        il.

        GHEORGHIU, VASILE. Codex Argenteus Upsaliensis Bucureşti, 1939, 57 p. + 10 pl.

        GOLUCHOWSKI, AGENOR. Codex Diplomaticus Vieliciensis. Kodex Dyplomatyccuy
        Wielicki. Wydany Zolecenia... Agenora Goluchowskiega. Lwow: Staraniem i Nakadem
        Redakcyi ,,Gazety Lwowskiej…, 1872, [2] f. + 173 [-185] p. + 24 f. facs.

        GYORFFY (GYORGY). A Codex Cumanicus Heletkézésenek hérdéséhez. (Cu privire la
        originea lui Codex Cumanicus), Budapest, 1942, 24 p. + 2 pl.

        HANDSCHRIFT. Maya handschrift der Sächsischen Landesbibliothek Dresden. Codex
        Dresdensis. [Heransgegeben, ...niot einem Vorwort von Prof. Eva Lips.] +
        Gegeschichte und Bibliographie, von Helmut Deckert, Berlin, Akademie - Verlag,
        1962. 18 - 24 + 74 pl. (facsimilate); 82 p. + 1 f. facs.

        HUNFALVY, PAL. A Kun - va gy Petrarka - Codex es a kunon. [Irta] Hunfalvy Pal
        (Codex Comunicus sau Codex Petrarca şi cumanii), Budapest; AMT, 1881, 49 p.

        JAGICM VATROSLAV. Quattor Evangeliorum. Versions paleoslovenicae, Codex
        Marianus glogoliticus. Characteribus cyrllicis Aramscriptum. Edidit V. Jagic
        Berolini. Apud. Weidmannos, 1883, XXX + 60 f. p. + 2 f. facs.


    • borebitsy Hehe mamy "autorkę" CR za 416klei 26.01.04, 03:10


      CR możnakupićza 416000lei

      Editura: ALCOR EDIMPEX
      An de aparitie: 2002
      Numar de pagini: 832
      Copertă cartonată
      ISBN: 973-8160-07-03 Cod Diverta: YAO00005

      Descrierea cărţii:

      Lucrarea de faţă cuprinde o ediţie bilingvă - latină vulgară şi limba română
      (completată de către editură cu traducerea în limba franceză) - a textului din
      Codexul Rohonczi, descifrat integral. Unii cercetători români vor fi poate
      nedumeriţi de faptul că un text redactat la mijlocul secolului al Xl-lea,
      pentru a fi înţeles de contemporani, mai trebuie tradus în limba română. Este o
      falsă problemă care denotă lipsa de documentare. Cercetători din alte ţări de
      limbi romanice, preocupaţi de cercetarea textelor vechi redactate în latina
      vulgară, ştiu că ea desemnează, în cercetare, limba vorbită după căderea
      Imperiului Roman de Apus (453) şi până în Evul Mediu timpuriu, de către
      populaţiile aflate sub influenţă romană. De exemplu, pe teritoriul Franţei s-au
      publicat asemenea texte, din secolele VIII-XIII, în ediţii bilingve, în latina
      vulgară (vechea limbă franceză), însoţite fiind de traducerea lor în limba
      franceză actuală şi de explicarea gloselor. Este interesant că prima formă de
      limbă franceză veche, atestată în tratatele de istorie a literaturii o
      reprezintă lucrarea Jurămintele de la Strasbourg, datată 842 - deci secolul al
      IX-lea - relativ aproape de perioada în care a fost redactat Codexul Rohonczi.




      Cuprinsul cărţii:
      Prefaţă -
      • borebitsy Jejdzielakrytyka 26.01.04, 03:17
        lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... smile)))
        Merita sa cititi articolul pana la capat.

        Un articol din Observatorul Cultural:

        "
        Nu trageti in ambulanta

        Dan UNGUREANU


        Viorica ENACHIUC
        Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
        Editura Alcor, 2002, 400.000

        Autoarea

        Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie,
        Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in
        1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de
        existenta Codexului Rohonczi. Directorul Institutului de studii istorice si
        social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de
        sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre
        studiu.
        Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex
        in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice
        de pe linga CC al PCR) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris
        codexul in latina vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la daci.
        Si da si citeva pagini traduse.

        Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi
        apartin.
        Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea
        muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc.
        s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei
        nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii
        carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in
        octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii.
        Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci:
        Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia
        prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea
        Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in
        postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre
        cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


        Manuscrisul

        Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie,
        al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a
        permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de
        hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10
        cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta
        la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face
        aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a
        Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa
        presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet
        nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind
        afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate
        scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-
        le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus.
        Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici
        20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile,
        in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui Stefan cel Mare
        si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


        Limba manuscrisului

        Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe
        atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana,
        fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-
        lea. Autoarea ofera un ingrijorator „dictionar latin vulgar-roman“ la finele
        cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu
        romana din secolul XV, pe care o cunoastem!
        Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind
        primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut
        in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre
        scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de munca
        pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a
        inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
        „Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge
        cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei
        catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi
        nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei
        unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul
        sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
        Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul
        sprijinind – tot aia este...
        Restul cartii e cam la fel.

        Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele
        localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu
        acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai
        figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul
        si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
        Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune
        subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui
        Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui
        Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul,
        Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca
        nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in
        alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are
        capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad
        e puternic.

        Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la
        Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad
        acesta !
        Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre
        care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii
        trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni
        galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni
        stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu
        dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-
        i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


        Concluzii

        Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta
        o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in
        transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb
        facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman.
        Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul
        automat visat de Tristan Tzara.
        Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la
        noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon
        Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii
        din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

        Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura.
        Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o
        data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut soci
    • borebitsy O lista dyskusyjana Rumuńska !!! 26.01.04, 03:20
      tu żywo debatują temat
      www.racovitan.com/luneta/comment/reply/311/6657
      Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la
      noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon
      Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii
      din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

      smile)
    • borebitsy Savescu 26.01.04, 03:31

      Alex. STAN (Elvetia) 8 iulie, 2002


      Domnule Vartic,
      iata ceea ce cunosc eu, in acest moment, despre "Codex Rohonczy".

      Din textul scris de domnul Napoleon Savescu : ---citat din www.dacia.org :
      Codex Rohonczy, o cronica daco-romaneasca, insumand 448 pagini, scrisa in limba
      romana arhaica, "latina vulgara"cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagina se afla
      scrise circa 9-14 randuri. In text sunt intercalate 86* de miniaturi executate
      cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii
      este de la dreapta la stanga si textul se citeste de jos in sus. Descoperim ca
      in bisericele vechi, daco-romanesti, cultul ortodox se exercita in
      limba "latina vulgara", chiar pina in secolele XII-XIII, cand s-a trecut la
      oficierea cultului in limbile greaca si slavona. Codexul cuprinde mai multe
      texte, ca Juramantul tinerilor vlahi, diferite discursuri rostite in fata
      ostasilor vlahi inaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o
      Cronica privind viata voievodului Vlad, care a condos Vlahia intre anii 1046-
      1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor, insotit de
      note musicale etc.

      -
      • borebitsy Re: Savescu 26.01.04, 03:32

        Liviu Anzulato (Suedia) 10 iulie, 2002


        Wed, 10 Jul 2002 17:25:59 +0200

        Despre "Codex"... Este evident ca ar ajuta cunoasterea istoricului pentru a-i
        putea plasa originea si algoritmul dupa care este scris.Trebuie sa fie o
        codificare pe undeva cunoscuta, altfel nu ar fi avut rost scrierea lui (in
        sensul ca oricine poate inventa un alfabet sau un algoritm propriu dar e inutil
        daca cei din jur nu-l cunosc si nu sint de acord cu conventiile pe care se
        bazeaza ...) Nu prea sint de acord cu inversarea sus-jos a paginilor cu imagini
        care evident sint desenate pentru a fi privite intr-un singur fel. Ramine
        actuala oglindirea dreapta-stinga, iar unele semne le recunosc din scrierea
        asa - zisa cu grafeme din grota "Fundul Pesterii" (Boziorul , jud Buzau ) dar
        nu multe. Se pot gasi in cartea lui Paul Lazar Tonciulescu "De la Tartaria le
        tara Luanei".

        Imi pun de asemenea intrebarea de ce sa fie scris cu mai multe algoritme de
        asezare a semnelor (cum este si inscriptia pelasg-etrusca-kanaanita din insula
        Lemnos cu care incerc sa ma lupt de asemeni), e o contradictie intre a ingreuna
        citirea, pe de o parte, si intentia de comunicare, de cealalta. Daca cineva
        reuseste sa codifice un mesaj suficient de bine nu are sens sa-l mai
        intocmeasca .



        Wed, 10 Jul 2002 18:32:59 +0200

        Iata inca citeva pareri:

        Pagina 15 poate fi ilustrarea intrarii lui Hristos in Ierusalim.

        Pagina 16a: cele doua personaje care ating "pocalul" stau evident pe un munte
        (evident sacru) iar ceea ce se vede intre ei, la picioare, mie mi se pare o
        reprezentare a Soarelui. Ba chiar si "pocalul" poate fi un obiect reprezentind
        simbolic Soarele, scena avind loc la rasarit sau apus.

        Inca o observatie speculativa: pantele din dreapta si stinga a muntelui se
        unesc chiar in obiectul tinut in mina de cei doi formind (bineinteles ...) o
        piramida.

        Exact asa se petreceau incantatii rituale in Egipt tot la rasaritul (si
        apusul ) Soarelui atunci cind lumina se ivea in virful piramidelor. Din cite
        stiu eu virful piramidelor egiptene era facut din cuartz (inainte de a fi
        devalizate de arabii cuceritori), care in mod sigur amplifica efectul luminos.

        Atit deocamdata.

      • borebitsy Re: Savescu 26.01.04, 03:32

        Alexandru Moeller (Germania) 11 iulie, 2002


        Thu, 11 Jul 2002 18:54:03 +0200

        Am citit Codexul si m-am mirat foarte mult. M-am mirat pentru ca am sesizat
        urmatoarele:

        - Doamna Enachiuc propune o forma de descifrare care mie unuia nu-mi suna deloc
        a ceva de pe vremea aceea. Cuvintele ei, faptul ca ea sustine ca este scris in
        latina vulgata (oare? ca nu aduce deloc cu latina vulgata) mi se pare foarte
        dubios.

        Am vazut texte in limba rom¥^na din sec X, vezi o carte publicata de P. Olteanu
        in 2001 cu titlul "De cand se scrie romaneste". Or aceste texte, de fapt
        proverbe si nume de oameni, sunt in textele slavone; acolo unde omul nu a putut
        traduce corect a dat proverbul in rom¥^neste si a explicat dupa aceea cam ce a
        vrut sa spuna acel proverb. Cercetatorul respectiv sustzine ca textele sunt
        incepand cu sec IX, dar lasa sa fie shi XI-XII, totusi este o mare diferentza.
        Pentru ca in sec IX se incheiase, chiar dupa opinia lingvistilor prolatini, si
        straromana ca fenomen; deci limba avea oarecum cel putzin sunetul pe care-l
        avea in scrisoarea lui Neachsu de la Campulung (anno 1521).

        Un alt punct masiv este: de ce o astfel de limba ciudata? Limba latina nu se
        mai vorbea ( chiar vulgata) inca din sec VI-VII in imperiul Roman de rasarit,
        vezi legile lui Justinian care a decrertat sa se dea totul pe greceste pentru
        ca nu mai intzelegea nimeni latina. Bun. Sunt mai multe puncte de reper care ma
        face sa ridic din sprinceana si sa consider ca cel putzin din acest punct de
        vedere, interpretarile de pina acum (si ale dnei Enachiuc) sunt eronate. Adica
        coordonatele de la care se pleaca.

        Acum ajungem la paginile acestui codex. Dupa ce l-am sucit si invartit am avut
        totdeauna sentimentul ca trextul este scris intr-un anume fel, iar imaginile
        sunt puse parca in oglinda, ca nu concorda imaginile cu curgerea etxtului. Sunt
        foarte, foarte putzinui oameni pe lumea ata care scriu inclinat catre stanga.Sa
        avem noi chiar ghinionul (ma amuz) sa fi dat tocmai de unul care scrie asha? In
        fond chestiunea se rezuma la a gasi care este pozitzia adevarata pentru ca asha
        cum este "descifrat acum" imi ridica mari semne de intrebare.

        Punctul 3, grafemele textului: am studiat inscriptiile gasite in Romania ( este
        o sinteza de Pippidi si Russu) precum si inscriptiile gasite in Romania in
        pesteri din diferite perioade, unde se poate cat de cat stabili grafemele
        autohtone ca sa zicem asha. Multe dintre ele se intalnesc si in text, dar
        coreland cu traducerea doameni Enachiuc, este posibil, probabil, ca sa fie si o
        combinare de pictograme cu grafeme. Lucrul este curios pentru perioada in care
        a fost scris. Pictogramele au disparut in fond cand a aparut scrisul in sine
        dar, deocamdata, este prematur sa ma pronuntz.

        Sa fim bine intzelesi. Nu insinuez ca Doaman Enachiuc a facut o "munca de
        mantuiala", ci sunt aspecte care mi se par foarte ciudate si care nu au o
        logica anume. Deci acum m-am pus pe el shi vreau sa vad ce este. Cum sa spun,
        am senzatzia asha ca unele cuvinte sunt perfect lizibile ( mai ales daca
        cunosti si grafemele chirilice) pentru ca mai toate alfabetele se inrudesc
        oarecum, avand grafeme identice in mare parte chiar daca au un fonetism
        diferit. Miniaturile: sunt mai toate cu subiect religios si analizat cu
        atentzie sunt scene din toate religiile. Ba oameni care se inchina la soare, la
        cruce, la semiluna, oameni imbracatzi dupa tipic "turcesc" care stau de vorba
        cu cei de tipic "bizantin" s a m d.

        Ufff, nu e deloc simplu de a spune in 2 cuvinte totul. Concluzie: spus pe
        rom¥^neste, ceva nu este in regula cu traducerea. Dar nu e in regula de loc.
        Este bine ca atzi lansat aceasta actiune de " recercetare" pe intreg
        Internetul, pentru ca de fapt interesul este de a afla mesajul real din el.

      • borebitsy Re: Savescu 26.01.04, 03:33

        Denis Memet (Romania) 14 iulie, 2002


        Sun, 14 Jul 2002 22:26:14 +0300

        Este a doua oara cand arunc ochii peste aceasta minunata carte. Si-mi pare rau
        ca nu e publicata in intregime pe net. Ce am observat eu: marginile trebuie ca
        au un rol important, deoarece desi spatiul lor este uneori depasit sunt mereu
        prezente in desene; altfel s-ar fi renuntat definitiv la ele. De asemeni si
        colturile marcate cu diferite semne trebuie ca inseamna ceva. Poate sunt
        insemne ale zonelor pe unde se petrece actiunea.

        nota red:
        Draga Dle Memet!
        Codexul se pregateste acum pentru a fi publicat integral pe Internet. Zilele
        acestea vor fi publicate miniaturile (88, numarate de noi), iar de saptamina
        viitoare vom incepe a publica si filele, in numar de 448. Facem acest lucru
        pentru a incepe oarecum din alt unghi investigatia acestui document pe Internet
        (noi credem ca anume in aceste miniaturi sta ascunsa cheita care ne poate
        deschide usa spre text). Foarte pretioase amanuntele D-voastra despre margini
        si despre colturile marcate ale miniaturilor. Tocmai pentru aceste mici
        amanunte ieroglifice am decis sa publicam mai intii miniaturile, care cuprind,
        desigur, si fragmente de text. Vom fi bucurosi sa va avem in continuare in
        acest Forum, iar drept "cadou" pentru intrarea in amanunte publicam aici una
        din cele mai interesante miniaturi din Codex, cea de pe fila 83. Fiti atent la
        rotile zimtate, care transmit ce? Energie? Cunostinte? Stabilitate Universului?
        Armonie? Muzica? Sa fie asta muzica sferelor, de care vorbea Platon? Si,
        desigur, nu uitati sa vedeti ce cauta pe aceste file stilul tronconic al
        arhitecturii cultice moldovenesti de pe la 1450-1550? Si care ar fi rostul
        acestor zburatori? Cine sunt ei?




        av
        15 iulie, 2002, 16.45


      • borebitsy Re: Savescu 26.01.04, 03:33

        Dan Ionescu (Romania) 16 iulie, 2002


        Tue, 16 Jul 2002 08:24:41 +0300

        In opinia mea acest Codex ridica doua intrebari: a fost scris pentru a fi citit
        si de altii si pentru a fi raspandite informatiile din el sau este pur si
        simplu un carnet de notite cu informatii secrete care nu trebuie sa ajunga pe
        mana altora decat a celor indrituiti?

        Atunci, in primul caz, cel care a scris asta ar trebui sa foloseasca un alfabet
        foarte simplu (eventual o limba de circulatie din acea vreme ) sau macar sa-si
        foloseasca limba proprie, care la fel n-ar trebui sa fie greu de descifrat.

        Intrucat nu sunt un cunoscator al vechilor limbi, dar din cate am citit, acest
        codex e greu de descifrat pentru multa lume, si lucrul acesta ma face sa cred
        ca este vorba de niste informatii secrete, scrise intr-un cod anume. Si, mai
        ales, cred ca acest cod a mai fost folosit pentru comunicare intre anumite
        persoane, deci poate mai exista asemenea carti sau scrisori scrise in acest
        cod. Prin urmare ne-ar trebui un spargator de coduri...

        Sau ar mai fi varianta ca vreun extraterestru sa-si fi uitat carnetelul de
        impresii de pe Terra pe aici... Cine stie?

        Am aflat ca d-na Enachiuc a tradus acest Codex, si felicitari dansei pentru
        acest lucru, si abia astept sa apara pe Internet (felicitari d-lor Savescu si
        Vartic pentru aceasta initiativa) caci sunt tare curios ce poate contine acest
        Codex si mai ales ce traducere i-a dat d-na Enachiuc.


        nota red:
        In aceste pagini publicam numai corpul original al Codexului Rohonczi.
        Descifrarea, transcrierea si traducerea dnei Viorica Enachiuc se poate gasi in
        cartea ei "Rohonczi Codex" publicata la editura Alcor Edimpex, Bucuresti, 2002,
        fax 6653440

      • borebitsy Re: Savescu 26.01.04, 03:34
        dr. Nechit Vinereanu (SUA) 16 iulie, 2002


        Tue, 16 Jul 2002 03:46:46 EDT

        ...In legatura su caracterele scrierii din Codex pot sa comunic urmatoarele: eu
        am studiat ceva sanscrita, chiar ceva ebraica, ceva limba greaca,slava veche si
        ma descurc in astfel de semne si caractere nelatine. Parerea mea este ca acest
        Codex Rohonczy foloseste si unele semne care se aseamana cu caracterele
        scrierii in care a fost scrisa Biblia.Se spune ca aceste caractere sunt luate
        din scrierea feniciana.

        In scrierea ebraica, vocalele sunt puse nu alaturea de consoane,ci
        sub consoane sau deasupra consoanelor,cum punem noi,de exemplu,caciula
        lui a sau i, sau sedila sub t,ca sa-l facem ts,sau sub s , ca sa-l facem sa se
        pronunte ca in conjunctia si, sau ca in substantivul scoala. Textul Rohonczi
        foloseste astfel de smne "diacritice",.daca le-am putea numi asa, pentru a
        indica silabele.

        La randul meu,eu am putut singur descifra aceasta scriere si am observat
        ca Doamna Enachiuc in mod aproximativ corect a transcris caracterele origi-
        nale ale textului in caractere latine, ceea ce este un mare merit al Doamnei
        Enachiuc. Eu de asemenea ma descurc in a citi in vreo 15 limbi straine,
        printre care rusa, polona, slava veche, maghiara, germana, franceza, engleza,
        latina, greaca veche, italiana, spaniola, si am constatat ca nu am
        gasit aproape deloc cuvinte care macar sa semene pe departe cu vreuna
        dintre limbile citate mai sus. Consider, deci, ca limba in care a fost scris
        Codex Rohonczy este o limba foarte deosebita de limbile europene.

        Ma indoiesc ca textul acestui Codex ar fi o insirare fantezista de grupuri de
        sunete, fara nici un inteles, asezate sub forma de cuvinte. Se pare ca
        acele grupe de caractere sunt cuvinte reale dintr'o limba necunoscuta, greu
        accesibila cunostintelor noastre, a celor educati in cultura europeana.

        In legatura cu arhitectura bisericilor desenate in miniaturi, cred ca
        interpretarea Dv. este cat se poate de aproape de adevar. Mai trebuie sa
        tinem seama ca religia lui Zamolxis, cat si alte religii precrestine au dainuit
        pana prin secolele XV si XVI. Lituanienii, mi se pare, au inceput sa se
        crestineze prin secolul XV, iar in actuala Cehie sau Slovacie, care in secolul
        XV apartinea de Imperiul Habsburgic, niste romani de acolo au fost condamnati
        la galere pe viata de autoritatile austriace pentru ca se inchinau inca lui
        Zamolxis! Se gasesc documente istorice in legatura cu aceasta intamplare.

        Deci este de inteles ca aceste miniaturi contin foarte multe simboluri ale
        unei religii precrestine. Ramane de vazut cat de corect am inteles noi si
        daca aceste miniaturi contin si simboluri crestine. Parerea mea este ca
        miniaturile acestea contin foarte putine, sau deloc, simboluri crestine. Este
        chiar posibil ca unele simboluri religioase precrestine sa semene cu cele
        crestine si sa ne induca in confuzie.

        Avand la indemana acest pretios document, in care caracterele
        originale ale textului sunt fotografiate cat se poate de clar, oamenii
        de stiinta din zilele noastre, atat romani cat si cei apartinand popoarelor
        care locuiesc in jurul nostru, vor avea un bun prilej sa afle in ce limba a
        a fost scris acest tezaur inestimabil, care intr'adevar nu este nici
        cronica, nici vreo istorie, ci poate fi vreun poem sau vreo carte de cult
        al unei religii precrestine.

        Eu consider ca transcrierea caracterelor Codexului in caractere latine este
        aproximativ corecta, dar traducerea se pare ca este departe de a fi reala si
        dupa textul original. Pentru a intelege sensul cuvintelor acestei limbi, cred
        ca imaginile, simbolurile si catacterele de pe miniaturi ne pot fi de mare
        folos. Aici este punctul de la care putem incepe sa intelegem misterioasa limba
        in care a fost scris Codex Rohonczy.


      • borebitsy Re: Savescu 26.01.04, 03:34
        Alexandru Moeller (Germania) 16 iulie, 2002


        Tue, 16 Jul 2002 09:02:26 +0200

        Ba ma indoiesc ca nu este scris intr-o limba paminteana (pe intelesul nostru).
        Inca de cand iei codexul in fatza si te uitzi la coperta sa, vezi cele 4
        formidabile litere crestine INRI: Isus Nazariteanul, regele iudeilor. Avem in
        vedere ca 3 din astea 4 litere sunt nume identice in toata lumea cu exceptia
        cuvantului "iudei" care apare ca hebreu, evreu, jidan sau poate si kazahri si
        mai stiu eu ce. Problema este termenul "rege" care, provenind poate nu din
        limba noastra (eu tzin cont si de posibilitatea aceasta) sa nu stim exact ce
        inseamna grafemul 3 de pe coperta, citind de la stanga la dreapta. Oricum cele
        4 grafeme se mai intalnesc in miniaturi, acolo unde este rastignit Isus, deci
        nu este ceva intamplator.

        Daca autorul antic a scris dupa Tipo-ul crestin in miniaturi "INRI", atunci
        este foarte probabil ca Da, Viorica Enachiuc sa se fi inselat iar, scrierea
        fiind totusi de la stanga la dreapta. Exista iarasi posibilitatea ca autorul
        antic sa fi pastrat numai in inscriptia crestina forma de la stanga la drepta,
        restul scrrind cum dicta alfabetul acesta folosit in codex. Un lucru este cert.
        Acest Codex incepe cu o poveste religioasa unde nu sunt caractere crestine, ci
        numai pagane, primele simboluri crestine aparand in momentul aparitiei stelei
        care arata nasterea. Pana la pagina 440 se continua povestea cerstina, dupa
        acea intervin amestecuri de religii, adica elementul musulman. Trebuie studiat
        foarte atent desenul. Figurile personajelor si modul lor de a se imbraca sunt
        foarte clare, precum si mediul inconjurator. Nu cunosc Coranul si nu am cultura
        musulmana ca sa-mi fac automat conectiile, dar pana la urma, spre sfarsitul
        Codexului, semnele religioase crestine sunt preluate de cele musulmane dupa ce,
        o buna parte din Codex, aceste caractere crestino-musulmane se intalnesc
        impreuna.

        O impresie sumara de la pag. 440 incolo mi-ar zice ca este vorba de o
        crestinare, un schimb de religie, a unei populatii care, dupa modul de a fi
        imbracata, este de natura turcica. De fapt intalnim acolo cel putin 4 naturi
        de "moda vestimentara". biznatina, turcica si egipteana. Prin bizantin intzeleg
        stilizarea costumelor in genul bisericilor noastre - prin turcica intzeleg
        chestiunile cu fes si turbane - prin egipteana intzeleg cucuiele alea inaltzate
        lungi.

        Mediul inconjurator al Codexului nu e de padure de la noi in mare parte, ci
        arata peisaj de desert - semidesert, unde intalnim palmieri. Interesant mai
        departe este ca se pot deduce cuvinte, care se repeta pe paginile Codexului,
        asta fiind un punct care ne ajuta mai departe. Am comparat alfabetele
        anatoliene, destul de apropiate este intradevar alfabetul carian, dar nu toate
        grafemele (nu pictogramele) corespund acestui alfabet. Consider ca este
        suficient pentru o impresie, dar starea faptelor acum mi-a pus curiozitatea
        amar la incercare si acum o ma ocup de el. Nu zic sa va asteptati la surprize
        gen "l-am descifrat", dar am senzatzia ca aceasta cheie de "citire", de
        stabilire a grafemelor nu este imposibila.

        Ramane de vazut in ce limba a fost scris pana la urma acest codex. Istoria lui
        este foarte importanta aici pentru ca daca ar fi de origine cumana, atunci ar
        insemna ca la 1500 cand s-a stabilit ca e hartia codexului, in Ungaria cumanii
        inca nu fusesera asimilati si ca ei mai traiau ducand cu ei si un alfabet al
        lor (presupuanand ca ar fi cuman). Or asta e ceva, dat stiind ca cumanii au
        fugit din Romania in Ungaria pe la 1250 sau ceva mai incolo, scurt inaintea
        marii invazii tatare.250 de ani de perpetuare a traditiei lor in Ungaria?
        Posibil, probabil, D-zeu stie, atit deocamdata.

        nota red:
        Tocmai arhitectura constructiilor tronconice (sau gotice), prezenta Muntelui
        Sacru in majoritatea miniaturilor, a multor pomi, inclusiv cultul unor Pomi
        sacri, cel al Soarelui si Lunii, a transmiterii de simboluri si ofrande, a
        banchetelor in doi, a adoratiei pruncului nou-nasut face putin posibila
        ipoteza musulmana. Din alta parte scrisul in forma de mic poem poate sugera si
        influenta musulmana, dar si pe cea normanda, a scalzilor. Este important de
        vazut cine si cum a folosit in poeme versul din 9 rinduri. apoi, nu putem
        contesta ca o multime de semne sint cu adevarat parca copiate de la daci si din
        cultura Garla Mare.

      • borebitsy Re: Savescu 26.01.04, 03:35

        Alexandru Moeller (Germania) 18 iulie, 2002


        Thursday, July 18, 2002 at 09:57:36 PM

        Am tot comparat la alfabete de-mi vine rau si tot nu am gasit nimic care sa fie
        macar pe 30% identic cu codexul. Ce mai pot stabili dupa ce l-am luat si sucit
        pe calculator , l-am invartit, pus in oglinda si dat de-a dura, sunt
        urmatoarele:

        1) codexul este scris se pare totusi de la dreapta la stanga.

        Argument: luate pe fiecare pagina, vazut pe ansamblu, in dreapta
        literele vin totushi cam la aceashi distantza de inceputul (sfarsitul)
        foii pe cand in partea stanga a paginilor, literele nu se termina la
        aceashi distantza, de multe ori ele inaintand catre sfarsitul hartiei,
        ceea ce denota ca omul s-a dus cu cuvantul pana unde a avut loc* .

        2) Susul paginii se pare ca este totushi acolo unde este "loc" mai
        putin, adica sus este asa cum este in carte , cum tzinem cartea ca sa
        citim textul normal**.

        3) Codexul nu pare a fi scris de jos in sus, ci de sus in jos.

        Argument pentru amandoua lucrurile: la pagina 525***, in fila notata
        in Codex cu numarul 198, precum si la pagina 531, unde pe Codex este notata
        numarul paginii ca fiind 210, dar in partea din dreapta acum, s-a inceput un
        alt rand, care este doar putzin continuat, atat cat a trebuit sa scrie acel
        care a scris. Lucru valabil si pentru ultimul rand de la pagina 531 (in codex
        notata cu 210), deasupra patrupedului****.

        Al doilea argument sunt celelalte desene integrate in text. Astfel avem
        urmatoarele:

        - la pagina 435 pagina notata in codex cu 18, in partea dreapta avem un
        sarpe
        - la pagina 449, in codex notata cu 45, in dreapta la fel un sarpe
        - la pagina 499, in coedx notata cu 145, in dreapta avem un peste (zic
        eu)
        - la pagina 523, in codex notata cu 193, in dreapta avem iar un peste
        - la pagina 531, in coedx notata cu 210, in dreapta avm un desen mai
        complex in imagine un patruped (deocamdata zicem numa patruped). De remarcat ca
        patrupedul este desenat normal cu picioarele in jos si
        ca la pesti sunt cu "burta" in jos, nu bortoshi si cu burta in sus , iar
        la serpi, amandoi serpii au falca in jos, asha cum trebuie***** .

        Argumentul decisiv pentru a stabil ca acest codex se citeste totusi de
        sus in jos sunt tocmai acele randuri scurte care arata prin pozitzia lor
        ca s-a continuat acolo o propozitzie si nu ca acolo se incepe. Este
        impotriva a orice logica sa fie acolo inceputul, dar desigur in tot ce
        spun aici ma pot insela.

        Despre grafeme nu zic inca nimic pentru ca abia incerc sa le identific
        si se pare ca sunt destul de multe.
        alex


        nota red:
        * Dl Moeller are dreptate, dar numai in cazul cind Codexul se citeste in
        ordinea pe care ni-o indica miniaturile. Citit insa de la capat spre actualul
        inceput, si intos, lectura este normal, de la stinga spre dreapta si conincide
        cu ce a observat dl Moeller in privinta rindurilor (vezi si "Introducerea
        atenta...")
        ** Susul este tocmai aceea ce vedem noi acum jos, fiindca numai scriind de sus
        in jos putem mentine un cimp liber constant pe tot Codexul, atunci cind scriem
        pe fiecare fila texte cu rinduri diferite (de la 8 la 14). Adaugarea a 6
        rinduri la cele 8 sau 9 de baza pe o fila atit de mica (10X12 cm) este un lucru
        deosebit de complicat si se poate realiza numai inghesuind rindurile (cum este
        si in Codex) si lasind din start cimpul de sus liber. Lectura de la capat la
        inceput, cu textul intors, tocmai demonstreaza lucrul acesta. normal este,
        deci, ca rindurile sa fie neegale la finele rindului si nu la inceputul lui.
        *** Asa cum mare majoritate a unilizatorilor acestui site vor vedea si cerceta
        Codexul Rohonczi numai pe Internet noi vom publica Codexul cu numarul paginilor
        de pe original si nu din cartea dnei Enachiuc. Astfel pagina din stinga va fi,
        de pilda, numarul 210, iar cea din dreapta nr. 210a..
        **** Patrupedul de la pagina 210a este desenat, in opinia noastra, dupa ce a
        fost scris textul, desenul fiind acomodat la realitatile paginii (desigur a
        existat un proiect al paginii, si nu un alt manuscris, cum crede dna Enachiuc.
        Mai mult: noi credem ca acest manuscris are "stiinta" de tiparnitele care
        existau deja pe atunci si de posibilitatea tiparirii miniaturale a Codexului).
        La fel au fost pictate si celelalalte miniaturi, la caligrafierea textului
        traginduse numai rama viitoarei miniaturi. Probabil un rol deosebit de
        important il au insemnele din colturile acestor rame atit pentru informatia
        pusa in textul plastic al miniaturii, cit si pentru felul cum este asezata
        miniatura.
        ***** Ingeniozitatea si inteligenta celui care a marcat textul din file cu
        serpi, balauri, draconi (de tip dacic?!), pesti etc este remarcabila. Insa
        aceste marcari ale textului (7 bine conturate si 2 abia-abia schitate) nu sint
        numai cu burta in jos, cum a vazut bine dl Moeller, ci mai sint orientate in
        directii diferite, dotate cu o limba de sarpe bine reliefata si cu o codita
        maiestrit caligrafiata.

        • borebitsy CD w linku 26.01.04, 03:38

          http://www.dr-savescu.com/codex/study/forum/griu/griu.html

          Personal cred că mişcarea maselor continentale, întreruperea curentului rece de
          adâncime din oceane şi topirea bruscă a gheţarului nord american au o strânsă
          legătură între ele. E posibil ca topirea gheţarului să fi determinat
          dezechilibrul masic ce a dus la pivotarea scoarţei terestre, dar şi invers,
          atingerea puntului critic în vibraţiile scoarţei să fi fost determinat de
          creştere prin rezonanţă pe vibraţia fundamentală sau poate de o altă cauză
          cosmică, cum ar fi trecerea foarte aproape de Pământ a unei comete.
          Evenimentele au foast foarte aproape în timp, la scară geologică am putea spune
          chiar că au fost simultane.

          Ce a rezultat în urma acestor evenimente? O creştere a nivelului oceanului
          planetar şi probabil valuri uriaşe declanşate de mişcarea tectonică globală.

          E momentul să fac o menţiune: unii geologi susţin că Marea Mediterană a fost o
          mare închisă, iar dacă ne uităm bine, doar strâmtoare Giraltar e legătura ei cu
          oceanul planetar. Structura fundului acestei strâmtori e şi ea destul de
          ciudată, cu un vârf submarin în mijlocul ei ce împarte zona fundului în două,
          iar dacă am îndepărta stratul de sedimente de pe fundul canalului pentru a
          ajunge la roca de bază, strâmtoarea seamănă izbitor cu un canion, ceea ce mă
          conduce la presupunerea că acea creştere menţionată a nivelului oceanului, a
          produs o deversare imensă de ape peste puntea dintre Africa şi Europa,
          ferestruind limba de pământ ce unea cele două continente, proces în urma căruia
          a luat naştere strâmtoare Gibraltar.

          Inundarea Mediteranei de către apele oceanului Atlantic e posibil să fie
          miticul potop, toate aceste deversări de ape, de pe continentul american şi în
          Marea Mediterană fiind însoţite de ploi ce au durat ani de zile. Urmele acelor
          ploi se văd şi azi pe trupul Sfinxului.

          Aceasta nu a fost singura inundare, ea a fost urmata de inundarea Mării Negre,
          ce era pe acele vremuri o mare interioară mult mai mică decât acum, într-un
          procea similar, ferestruindu-se da astă dată cele două strâmtori: Bosforul şi
          Dardanelele. Ipoteza este susţinută de cercetătorii români ai Mării Negre ce au
          depistat formaţiuni carstice mult în largul mării şi la adâncime, formaţiuni ce
          nu puteau lua naştere decât pe uscat.

          Vechimea acestor evenimente e de cca 12 mii de ani.

          Am menţionat toate aceste ipoteze pentru a argumenta formarea limbii dacice,
          dar şi evoluţia scrierii.

          Conform cu studiile de AND migraţia începută acum 75 mii de ani din Africa, s-a
          oprit la poalele Carpaţilor acum 40 de mii de ani şi a fost reluată după cca 30
          de mii de ani, după ieşirea din glaciaţie către restul Europei. Este de
          remarcat că staţionarea populaţiei pe acest teritoriu un timp foarte lung a
          condus în mod sigur la formarea limbii, chiar şi la primele semne de sciere,
          astfel încât la reluarea migraţiei oamenii duceau cu ei un bagaj de cunoştinţe
          mult mai diversificate. Locuirea unui areal pe o perioadă mult mai îndelungată
          duce la închefgarea unei vieţi sociale, la construcţia de aşezăminte, la
          dezvoltarea schimburilor comenrciale, la stabilirea de legături între diversele
          grupuri. Noi avem aceste dovezi; sunt vechile aşezări neolitice, mai vechi
          decât oricare altele din Europa.

          Am spus că cercetătorii americani din domeniul AND nu pomenesc nimic de
          migraţia către Grecia şi Asia Mică. Eu cred că aceasta a fost prima directie în
          care a fost reluată migraţia, iar mai apoi şi către vestul Europei. Mai mult:
          cred că traseul a continuat înapoi către Africa pe coasta noii Mediterane până
          în Egipt şi aceştia sunt străbunii evreilor, pentru că ei, evreii, apartin
          rasei "caucaziene", ca şi noi de altfel!, iar ei sunt total diferiţi de restul
          populaţiilor locale.

          Toate aceste noi grupuri plecate în migraţie nu au plecat cu mâna goală: aveau
          o limbă şi o protoscrire din care au evoluat celelalte. A fost cultura greacă
          ce a înflorit şi a dezvoltat ceea ce deţinea, a fost cultura iudaică ce a făcut
          la fel, iar cultura romană a beneficiat din plin de moştenirea vechilor
          colonizatori. Cultura romană a beneficiat şi de ceea ce grecii au dezvoltat,
          pentru că se pare că cei fugiţi din Troia antică au ajuns pe meleagurile lor.
          Despre limba latină cultă şi scrierea latină chiar mai am o ipoteză luînd în
          consideraţie ceea ce s-a întâmplat mult mai târziu la curtea Franţei, unde se
          vorbea aşa numita "păsărească de curte" din dorinţa celor de acolo de a epata,
          de a se diferenţia de popor. E posibil ca acelaşi fenomen să se fi întâmplat şi
          în statul roman, iar pentru că acesta, statul roman, era foarte autoritar, a
          impus noua limbă ca limbă oficială, pentru ca cei bogaţi, cei care conduceau,
          să se diferenţieze de restul populaţiei. De aceea poate că a şi rămas o limbă
          moartă, pentru că marea masă nu agrea această limbă, dintr-un proces firesc de
          respingere, nu era limba clasei lor sociale, iar odată cu dispariţia statului,
          a dispărut şi limba latină oficială. Limba care se vorbea era limba strtăveche
          ce evoluase local şi se diferenţiase, la modul în care la noi există diferenţe
          între olteni, moldoveni, maramureşeni.

          Cei din restul imperiului au fost mai puţin influenţaţi de ceea ce se petrecea
          în Roma, iar vechea limbă şi vechea scriere au urmat un curs propiu de evoluţie.

          Am ajuns acum şi la problema de sriere a CODEXULUI. Nu reiau argumentaţia din
          mesajul anterior; voi spune doaar că din protoscrierea dacică a evoluat atât
          scrirea grecească, cât şi scierea chirilică, cea de-a doua fiind urmaşa directă
          a scrierii dacice, ea evoluând firesc către simplificarea simbolurilor, deşi
          chiar şi acum mai sunt simboluri pentru io, ia, şce, şci.

          Iată acum un fragment de la episcopia romano-catolică:

          14 februarie
          Sfinţii Chiril şi Metodiu (827- 869; 825 - 885)
          Călugări - Episcopi
          (comemorare)

          Chiril şi Metodiu sunt fraţi şi înainte de a deveni călugări se numeau
          Constantin şi respectiv Mihail. Ei au desfăşurat o vastă operă misionară în
          secolul al IX-lea în părţile Europei Centrale şi cu tot dreptul sunt
          numiţi "Apostolii Slavilor". Marele lor merit este acela de a se fi adaptat
          popoarelor cărora le predicau Evanghelia. Metodele misionare folosite de ei
          deşi aprobate de Papa de la Roma, au provocat o mare împotrivire din partea
          latinilor; numai îndârjirea neînfrântă a lui Metodiu a reuşit să ducă lucrarea
          la bun sfârşit.

          De asemenea, un alt mare merit al lor este acela de a fi creat un nou alfabet,
          numit chirilic, după numele Sfântului Ciril, şi de a fi oferit lumii slave
          traducerea Bibliei, a Liturghiei şi a rânduielilor bisericeşti. În timpul cât
          au trăit pe pământ însă, nu au avut "o viaţă uşoară"; au trebuit să lupte din
          greu cu împotrivirile care se coalizează întotdeauna în jurul marilor
          inovatori.

          Cei doi fraţi erau de loc din Tesalonic, fii ai unui funcţionar imperial; ei
          cunoşteau limba slavă vorbită în Macedonia. Constantin, mai tânăr decât Mihail,
          născut în anul 827, a fost sfinţit preot şi a început să activeze în
          învăţământ. Mihail a urmat cariera politică, dar când a fost numit guvernator
          al unei provincii bizantine de limbă slavonă, a renunţat la postul râvnit de
          mulţi şi s-a făcut călugăr, luându-şi numele de Metodiu. În anul 860 cei doi
          fraţi au primit de la împărat misiunea de a predica Evanghelia în ţinutul
          Hazarilor*; trei ani mai târziu au fost chemaţi de principele Ratislav în
          părţile Moraviei. Aici au elaborat alfabetul chirilic şi au făcut prima
          traducere în limba slavonă a Bibliei şi a Liturghiei. Acuzaţi că sunt
          schismatici şi eretici, Chiril şi Metodiu s-au simţit datori să alerge la Roma,
          unde Papa Adrian al II-lea i-a primit cu deosebită consideraţie; mai mult, le-a
          împlinit dorinţa de a oficia Sfânta Liturghie în limba slavonă în faţa lui
          însuşi şi a unei mari mulţimi de credincioşi.

          http://www.ercis.ro/biblioteca/sfin
      • borebitsy Re: Savescu 26.01.04, 03:37
        Tu w jednej literze jest prawie tak jak ja. Jednakpodaje tylko 4 na 800 liter



        Dumitru Gr^u (Romania) 6 august, 2002


        Tuesday, August 06, 2002 1:51 AM

        Am tot intors pe fata si pe dos imaginile disponibile pe site despre CODEX.
        Parerea mea personala este ca e scris in oglinda cu mina stinga. Deschideti
        orice imagine de pagina cu un editor foto si faceti flip pe orizontala;
        caracterele scierii parca ar semana cu "ceva" cunoscut, poate greaca, poate
        caractere kirilice.





        Fila 170 din Codex Rohnonczi prelucrata de de dl Dumitru Griu (vezi si nota red)
        Privind CODEXUL am avut doua intrebari: de ce acest format minuscul (pentru
        epoca respectiva) si de ce e scris "codat"? Mi-am adus amite de Leonardo Da
        Vinci si jurnalul sau personal sris in oglinda de la dreapta la stanga, iar
        formatul "mini" mi-a intarit idea: acesta, CODEXUL, era purtat tot timpul de
        creatorul sau, un fel de jurnal sau carnet de insemnari.

        Personal, cred ca el a fost scris de un calagar carturar cunoscator al
        scrierilor vechi, iar CODEXUL este fie marturia unei misiuni secrete a
        autorului, fie note personale, experiente, vise, convingeri ce probabil
        contraziceau canoanele, iar existenta lor puneau in pericol viata calugarului
        respectiv.

        Semnele cu care a scris s-ar putea sa fie inventate (asa cum am facut si eu pe
        vremea adolescentei in jurnalul meu intim) si atunci unele din ele pot fi
        prescurtari si ideograme, de exemplu acel semn DELTA-DUBLU ce cred ca
        reprezinta divinitatea suprema, iar altele sunt semne imprumutate din greaca
        (OMEGA, CSI) sau din alfabetul kirilic. Cert este ca unele grupari se repeta in
        aceeasi pagina sau in pagini diferite, alte grupari isi schimba doar semnul de
        inceput ca si cum restul ar fi o terminatie de cuvant, iar primul simbol o alta
        litera sa o prescurtare. cert e ca nu stiu in ce limba e scris. Pentru
        edificare atasez un colaj al paginilor din CODEX pe care am facut cateva
        insemnari. Poate va folosi la ceva celor care se ocupa cudescifrarea lui si pe
        care dvs. ii puteti contacta.

        Ca o paranteza la continutul site-ului si la toate intrebarile ce apar, o noua
        intrebare: un popor nomad de pastori cum au fost slavii au putut crea un
        alfabet evoluat pe care o buna parte din Europa de est l-a folosit timp de
        secole? Nu neg faptul ca venirea lor in tinuturile ocupate de vechii daci a
        avut o influenta deosebita, dar regulile de dezvoltare sociala nu spun cumva ca
        limba si arta se dezvolta im marile cetati? Oare unde erau cetatile slave? Eu
        cred ca vechea scriere dacica a evoluat la contactul cu populatia slava urmand
        un proces firesc de simplificare, de trecere de la ideograme la simboluri
        fonetice. Daca am studia mai cu atentie vechile documente, poate ca am scoate
        la lumina scrierea noastra dacica. Ea sta cuminte acolo si ne asteapta, doar
        noi trebuie sa o vedem.

        nota red
        pentru a usura accesul la informatie si pentru a pastra marimea imaginilor
        cercetate de dl Griu redactia a decis sa faca link spre ele din acest loc

        [01] [02] [03] [04] [05] [06] [07] [08] [09]

        Credem ca in acest fel si alti cititori vor putea sa vada mai bine scrisul din
        Codex Rohonczi}

        8. 08. 2002

        DESPRE SCRIEREA DACICA

        Am să încerc să leg cercetări din domeniul migraţiei populaţiilor, evolutia
        limbilor şi a scrierii cu diverse teorii geotectonice pentru a reformula
        evenimentele istorice.

        Despre migratia celor 2 Eve (sau 20 după alţi cercetatori) exista un articol pe
        site. Nu dezvolt, mă opresc doar la ajungerea urmaşilor lor in spaţiul de la
        Marea Neagră acum cca 40 de mii de ani. Cercetarile oamenilor de ştiinţă
        americani în domeniul ADN arată că apoi s-a mai produs o migraţie către
        peninsula italica, către Europa de vest şi peninsula iberică, dar nu spun nimic
        despre migraţia către Grecia şi Asia Mică.

        Am să încerc să argumentez CUM şi DE CE s-a produs această migraţie despre
        care, din motive necunoscute mie încă, nu se vorbeşte.

        Cercetările din straturile de gheaţă au arătat că acum 12 mii de ani, când
        procesul de încălzire era în plină desfăşurare, s-a produs o nouă glaciaţie
        justificată prin perturbarea curentului de apă rece de pe fundul oceanelor
        (care regularizează temperatura pe Pământ!) de către topirea gheţarului ce
        acoperea continentul nord american şi revărsarea apelor dulci în Atlantic,
        dovada acestui eveniment fiind chiar vestitele canioane din America de Nord
        rezultate în urma erodării de către uriaşa cantitate de apă şi gheaţă datorată
        acelui eveniment. Ceea ce nu explică această teorie este intrarea Siberiei într-
        o puternică glaciaţiune ce putem spune că durează şi astăzi. Există însă o altă
        teorie, cea a alunecării scoarţei terestre datorită fenomenului de vibrare.
        Experienţele făcute tot de americani au arătat că dispunerea maselor
        continentale poate conduce la dezechilibre dinamice în timpul mişcării de
        rotaţie a Pământului, având ca rezultat apariţia unor vibraţii în întreaga masă
        a planetei. Vibraţiile însă produc scăderea frecării între straturi şi
        fenomenul este foarte evident la nisipurile mişcătoare. Ceea ce spun
        cecetătorii americani este că la un moment dat vibraţiile au ajuns într-un
        punct critic ce a determinat pivotarea întregii scoarţe terestre pentru a
        atinge un nou punct de echilibru, ca şi cum ai roti coaja unei portocale faţă
        de interiorul ei. O dovadă că masele continentale s-au mişcat ar putea fi
        starea climatică a Siberiei unde mamuţii au fost congelaţi foarte rapid în
        gheaţă, poate chiar de vii, dar şi Antarctica. Şi aş mai aduce o dovadă în
        sprijinul teoriei lor: datorită forţei centrifuge Pământul arată ca un măr şi
        nu rotund cu zonele de la poli mai lăsate spre centrul său. Dacă ne uităm bine
        la America de Nord vom vedea zona Golfului Hudson ce seamănă izbitor de mult cu
        o zonă polară, adică puţin mai joasă, mai "scufundată", iar dacă luăm un glob
        terestru şi-I schimbăm axa de rotaţie punând polul nord în Golful Hudson vom
        avea surpriza de a constata că Siberia era o zonă cu climă blândă, propice unor
        animale mari ca mamuţii, dar şi tigri şi alte animale ce au tot fost
        descoperite în gheţurile siberiene. Acest fapt ar explica şi prima parte a
        migraţiei umane către extremul orient, Mongolia şi zona litorală de la oceanul
        Pacific, chiar şi migraţia dinspre India către Europa în primul val, pentru că
        pe tot acet traseu clima era blândă şi nu erau gheţari care să împiedice
        migraţia. Tot poziţionarea polului nord în Golful Hudson ar genera existenţa
        gheţarilor pe o mare parte din Europa, mai ales pe lanţurile muntoase până
        chiar în zona noastră. Din acest motiv migraţia s-a oprit la poalele Carpaţilor
        în zona Mării Negre.

        Personal cred că mişcarea maselor continentale, întreruperea curentului rece de
        adâncime din oceane şi topirea bruscă a gheţarului nord american au o strânsă
        legătură între ele. E posibil ca topirea gheţarului să fi determinat
        dezechilibrul masic ce a dus la pivotarea scoarţei terestre, dar şi invers,
        atingerea puntului critic în vibraţiile scoarţei să fi fost determinat de
        creştere prin rezonanţă pe vibraţia fundamentală sau poate de o altă cauză
        cosmică, cum ar fi trecerea foarte aproape de Pământ a unei comete.
        Evenimentele au foast foarte aproape în timp, la scară geologică am putea spune
        chiar că au fost simultane.

        Ce a rezultat în urma acestor evenimente? O creştere a nivelului oceanului
        planetar şi probabil valuri uriaşe declanşate de mişcarea tectonică globală.

        E momentul să fac o menţiune: unii geologi susţin că Marea Mediterană a fost o
        mare închisă, iar dacă ne uităm bine, doar strâmtoare Giraltar e legătura ei cu
        oceanul planetar. Structura fundului acestei strâmtori e şi ea destul de
        ciudată, cu un vârf submarin în mijlocul ei ce împarte zona fundului în două,
        iar dacă am îndepărta stratul de sedimente de pe fundul canalului pentru a
        ajunge la roca
    • borebitsy Przecież rumunski to jak łacina,prawiepopolsku/nt 26.01.04, 03:40
Pełna wersja